Studiul „Comunitati romanesti în Spania”, lansat în 19 februarie 2009 de Fundatia Soros în cadrul programului „Migratie si dezvoltare”, prezinta conditionarile si tendintele în migratia de revenire a romanilor din strainatate.
Cercetarea sociala debuteaza printr-o prezentare a profilurilor comunitatilor de romani si a dinamicii imigratiei romanesti în regiunea Madrid, Spania.
Cele patru municipalitati analizate, Alcala de Henares, Coslada, Arganda del Rey si Torrejon de Ardoz apartin regiunii Madrid, care cuprinde cel mai mare numar de romani din Spania, aproximativ un sfert din totalul imigrantilor romani din aceasta tara. Comunitatile concentreaza un numar de 18828, 15515, 10485, respectiv 7645 romani, conform datelor furnizate la 1 ianuarie 2008 de catre Institutul National de Statistica din Spania.
Comunitatile de imigranti sunt prezentate ca „spatii tampon”, create în procesul de migratie si care raspund nevoilor specifice ale migrantilor.
Analiza comunitatilor madrilene înfatiseaza o lume care, în acceptiunea imigrantului, este una „noua”, situata între „acasa” si „strainatate”: „Eu cred ca asa se spune, ca nu mai suntem romani în Romania, suntem romani din familia Spaniei…”.
În functie de zonele de origine, primii imigranti din Romania sositi în comunitatile madrilene au fost cei din Transilvania si Banat, al caror numar predomina în Alcala de Henares si Arganda del Rey. Coslada si Torejon de Ardoz sunt comunitati formate din imigranti proveniti în special din Muntenia. Ulterior, retelele de imigranti s-au extins si spre Moldova sau alte zone din Vechiul Regat.
Mecanismele imigratiei în cele patru comunitati se configureaza pornind de la pastrarea conexiunii cu originea – vazuta ca domeniu profitabil pentru afaceri, pana la relatia migrantilor cu religia, înteleasa pragmatic de catre majoritatea imigrantilor.
Partea a doua a cercetarii grupeaza analize tematice, ce abordeaza aspecte subiective ale vietii migrantilor, dar si teme cu manifestare externa – de tipul traiectoriilor ocupationale sau remitentelor, migratiei de revenire, integrarii în comunitatile gazda sau
a capitalului social al migrantilor.
Cererea de forta de munca în Spania se axeaza pe ocupatiile cu statut socio-economic si prestigiu scazut: lucratori în servicii si comert, muncitori calificati si necalificati. “Desi o parte dintre migrantii romani în Spania au fost afectati de << pierderi >> în termeni de statut si prestigiu ocupational, este foarte probabil ca aceste pierderi sa nu se traduca în pierderi de venit, datorita salariilor medii mai mari din Spania comparativ cu Romania pentru acelasi tip de ocupatie”.
În privinta locuirii în Spania, aceasta se caracterizeaza prin supraaglomerare: 79% dintre respondenti traiesc în locuinte cu mai multe gospodarii, 60% împreuna cu alte 4 sau peste 4 persoane, iar în 15% dintre locuinte se afla mai mult de 2 persoane pe camera.
Nemultumirea fata de locuire este, însa, scazuta – numai 10% dintre respondenti au declarat ca nu sunt satisfacuti de modul în care locuiesc si doar 25% ca sunt mai nemultumiti în Spania în comparatie cu felul în care traiau în Romania.
Acumularile de capital ale romanilor din comunitatile analizate tind sa se faca înprincipal în tara de destinatie, iar transferarea acestor capitaluri în tara de origine se regaseste în putine situatii, întrucat „doua treimi din migrantii din regiunea Madridului îsi
definesc gospodaria în sensul în care sunt cuprinsi doar acei membri care traiesc în Spania”.
În privinta migratiei de revenire, aceasta nu este doar un proiect de viata, ci si o stare de spirit. Mizele întoarcerii în tara sunt „afacerea si casa”, însa tind sa revina în special cei care considera ca Spania le-a adus o sanatate mai proasta sau percep pozitiv
viitorul pietei muncii din Romania.
Revenirea în tara este înteleasa ca proiect familial: 57% din cei care declara ca vor reveni curand si sigur în tara mentioneaza ca împreuna cu ei se va mai întoarce si altcineva din familie. Acest fapt se explica prin procentul ridicat, de aproximativ 70%, al romanilor însotiti de cel putin un membru al familiei si care traiesc în comunitatile din regiunea madrilena.
Cea mai mare propensiune de revenire în tara se înregistreaza la Arganda del Rey. „Ponderea mare a populatiei de peste 40 de ani în aceasta comunitate, comparativ cu situatiile din Coslada, Alcala de Henares si Torrejon, pare sa fie unul dintre principalii
factori de favorizare a revenirilor în tara. În plus, interactiunile sociale mai reduse, o mai slaba cunoastere a limbii spaniole, comparativ cu situatia din celelalte trei orase de sondaj, ar putea fi alti factori de favorizare a orientarii sporite spre remigrare”.
„Politica de migratie a Romaniei trebuie sa adopte ca tinta explicita optimizarea si nu reducerea migratiei temporare în strainatate”, afirma autorii studiului. În viziunea acestora, optimizarea migratiei se poate realiza la nivel institutional, prin scaderea costurilor miscarilor migratorii si identificarea unor beneficii cat mai mari pentru migranti, dar si pentru societatile gazda si cele de origine.
Esantionul folosit pentru cercetare a fost de 832 imigranti romani, adulti. Culegerea datelor în cele patru comunitati madrilene s-a realizat în septembrie 2008, de catre o echipa de 16 studenti ai Facultatii de Sociologie si Asistenta Sociala din Bucuresti, sub conducerea a patru doctoranzi ai aceleiasi facultati: Marian Bojinca, Vlad Grigoras, Ioana-Alexandra Mihai si Monica Serban.
Proiectul a fost realizat de o echipa coordonata de prof. Dumitru Sandu: drd. Marian Bojinca, drd. Vlad Grigoras, drd. Ioana-Alexandra Mihai, drd. Monica Serban, drd. Georgiana Toth, dr. Paula Tufis si Mihaela Stefanescu - Coordonator Program Fundatia Soros.
Pentru informatii suplimentare: Laura Husti-Radulet, Manager Comunicare, lhusti-radulet@soros.ro, 0745 643 698
Go to top
Școala de vara Reporter de Liceu
